E ziua Domnului.
La Sfânta Liturghie de azi se citeşte Evanghelia după Luca 8, 26-39, despre vindecarea demonizatului din ţinutul
Gherghesenilor:
"Şi
au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi
ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care
de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin
morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a
zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă
chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl
stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând
legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând:
Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă
mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în
ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma
s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a
întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce
s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi
s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei,
căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar
bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat
drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie
Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus."
Dacă am avea în minte toate
bunătăţile pe care le-am primit şi le primim de la Domnul, n-ar mai fi printre
noi nerecunoscători, n-ar mai fi călcători ai sfintei Lui voi, n-ar mai fi
oameni care să nu-L iubească mai mult decât pe orişice.
Prin botez, ne izbăvim de păcatul
strămoşesc şi de pierzania pe care el o aduce; prin pocăinţă, ne curăţăm mereu
de păcatele care se lipesc neîncetat de noi. Dumnezeiasca Pronie ne apără de
rele - pe care de multe ori nu le vedem - şi ne îndreaptă paşii pe calea cea
mai puţin lipsită de primejdii pentru noi şi mai prielnică ţelurilor noastre;
şi, până la urmă, tot ce avem este de la Domnul.
De aceea, se cuvine să ne dăruim
Domnului din tot sufletul, să plinim întru toate voia Lui şi să proslăvim
numele Lui cel preasfânt, mai ales cu viaţa şi cu faptele, ca să nu fim mai
prejos decât îndrăcitul gadarean, care dintr-o dată s-a arătat atât de
înţelept, încât a devenit pildă vrednică de urmat pentru toţi.
Vorbe de duh ale Sfântului
Teofan Zavoratul
