Nu am mai scris demult si vreau sa spun de ce nu am mai facut-o. Pentru ca cineva drag mie mi-a spus ca nu e bine. Ca nu e bine ca atunci cand ajuti pe cineva sa faci public ajutorul dat. Ca seamana cumva cu mandria. Iar mandria nu are ce cauta alaturi de milostenie. M-a pus pe ganduri si o perioada nu am mai postat nimic. Dar, mi-am dat seama ca singura nu voi reusi. Mi-am dat seama ca este nevoie de comunicare pentru ca oamenii sa afle, sa stie ca cineva, undeva, are o nevoie. Care poate fi rezolvata, dar numai daca se afla despre ea.
Asa ca m-am hotarat sa revin si sa scriu. Despre cei care au nevoie de ajutor, dar si despre cei care-l ofera.
Tuturor celor care imi cititi randurile, va cer iertare pentru indrazneala de a va ruga sa ma ajutati, dupa cum puteti fiecare, in realizarea acestei dorinte. Puteti sa cereti ajutor sau sa-l oferiti. Important este sa comunicam. Sa transmitem si altora ceea ce noi cunoastem. Adica sa inmultim faptele bune.
Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu !
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere