Incerc de ieri sa spun (scriu) ceva si nu reusesc... Imi stapanesc cu greu durerea si imi spun ca ingerasul Cosmina e acum intr-un loc mai bun si mai frumos si ca se roaga pentru noi toti.
Nu-mi vine sa cred....... De ce Cosmina ? Dragostea de viata, sperantele, increderea, bucuria din sufletul ei s-au dus....De ce ?
Eram sigura ca va reusi sa invinga boala. Stiam ca e greu, ca e o boala agresiva, dar aveam credinta ca Dumnezeu va face o minune. Ca se va gasi un donator, in tara, sau ca se vor strange bani pentru o clinica din afara. Mai ales ca vedeam eforturile facute de Isabela pentru asta, campaniile din presa si TV, teledonul, SMS-ul. Mai trebuia doar putin timp. Dar.....timpul nu ne asteapta!
Privind in urma, imi dau seama ca as fi putut face mai multe si imi pare rau ca nu le-am facut. Credeam ca mai este vreme. Acum toate acestea nu mai conteaza.....
Iarta-ma Cosmina si Dumnezeu sa te aiba in paza lui !
Ai oprit blogul aici? Foloseste-l macar in scop umaitar, mai ales ca vad ca sunt 13 persoane care te urmaresc. In felul acesta racem cunoscute si altora cazurile celor care au nevoie de ajutor.
RăspundețiȘtergereSA INMULTIM TALANTII...Asa se numeste blogul tau.
O zi bujna, draguto!