Sunt un om simplu, care a trecut prin multe incercari in ultimii 20 de ani, dar care nu si-a pierdut increderea in oameni, in capacitatea lor de a face bine, in puterea lor de intelegere. Am intalnit oameni care m-au doborat, dar si oameni care m-au inaltat si m-au ajutat sa uit durerea. Oameni in fata carora ma inclin si pentru care ma rog sa aiba parte de viata vesnica.
Traiesc intr-o lume trista si preocupata de lucruri trecatoare, care sa vindece golurile din suflet. Goluri care pot fi atat de usor astupate: cu un zambet curat de copil caruia i-ai daruit un mar, cu un multumesc spus de o mama pentru ca i-ai readus speranta, cu un adevarat recital de poezie oferit de o pustoaica in schimbul a cateva minute din timpul nostru. Nu ne dam seama cat de aproape suntem de linistea atat de intens cautata toata viata noastra.
Ne este teama de suferinta si fugim de locurile in care se concentreaza ea. Si ce suferinta poate fi mai mare decat cea a unui copil, dublata de suferinta celor care l-au adus pe lume. Sunt pline spitalele de mogaldete care au diagnostice cu denumiri alambicate, care ne fac pe noi, oamenii mari, sa ne cutremuram si sa ne ingrozim.
Zambete pe bani putini
Dar ei ? Cum pot ei sa zambeasca si sa te inconjoare cu atata caldura si dragoste, cand au manutele gaurite de branule si sunt supusi la fel de fel de investigatii dureroase ? Mergeti sa-i vedeti pe Stefanel si pe Fabian si o sa castigati doi prieteni adevarati pe viata.
Si cum sa nu te topesti in fata unui pui de om pentru care un simplu mar (pe care noi de multe ori il aruncam nepasatori) reprezinta ceva nepretuit.
Marul, piersica si increderea
Am citit mult in ultimele zile, am plans si m-am rugat sa existe cat mai multi oameni ca Adriana, Isabela, Simona, Maria, Alexandra si Bogdan, Marian si Andreea, Oana, Sorin, Zinca, Magda, Raluca, Iulia, Larissa si numerosi anonimi (carora le cer iertare pentru necunoasterea mea).
Ei sunt oamenii de langa noi, pe care poate ca-i cunoastem, trecem pe langa ei, dar nu vedem decat ce vrem noi sa vedem. Esenta ne scapa printre degete. Haideti sa fim mai buni, sa fim oameni cu adevarat, sa ajutam sufletele curate care privesc cu incredere spre noi.
multumesc ca ai trecut in vizita pe la mine..pe Sorin il gasesti aici
RăspundețiȘtergerehttp://www.blogger.com/profile/09952129976984836916
te rog sa-mi trimiti un email la adriana.dardindar@gmail.com sa vorbim despre Sfantul Fanurie...AI CITIT INTAMPLAREA MEA???
Si eu iti multumesc pentru vizita. Personal te cunosc de cand ai inceput sa scrii si de multe ori am impresia ca te stiu de o viata.
RăspundețiȘtergereIti scriu mai multe pe mail. Astept sa vi cu vesti despre copiii de la Budimex.
vezi ca am vesti noi si poze si un filmulet
RăspundețiȘtergerehttp://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/strengar-mare-fabian.html