joi, 1 decembrie 2011

România, te iubesc!

Azi este 1 Decembrie - Ziua Naţională a României
Este Ziua Marii Uniri, când românii din toate provinciile istorice şi-au văzut destinele unite într-o singură glie străbună. Un moment unic, un moment sfânt, un moment al voinţei fierbinţi a unei naţiuni întregi. A trecut aproape un secol de atunci. România a trecut prin multe încercări şi transformări. Avem o şansă extraordinară de a demonstra lumii întregi că suntem un popor demn de respect. Tot ce ne mai trebuie este acel entuziasm şi acea determinare pe care au avut-o înaintaşii noştri. Care au trecut peste nişte bariere cumplit de grele şi au împlinit un vis, ce multă vreme păruse o nebunie de neîmplinit. Iar ei au reuşit şi au împlinit acel vis măreţ! Pentru că au vrut şi pentru că au dorit acest lucru din toată inima. Cu toată dragostea pentru această ţară, pentru acest popor, pentru care mulţi şi-au dat viaţa. 
Cu gândul la cei ce au fost, la eroii şi oamenii de seamă pe care i-a dat acest pământ, ar trebui să ne gândim cu alte sentimente la ţara noastră, la patria în care ne-am născut şi căreia îi aparţinem. Ar trebui să reconsiderăm noţiunea de patriotism, atât de uitată în ultimul timp şi să o reaşezăm în rândul valorilor esenţiale ale existenţei noastre. Dincolo de orice alte etichete, suntem români. Ne-am născut aici şi vom purta în fiecare fibră a fiinţei noastre amprenta spirituală a românităţii.  
În tot ceea ce suntem, ceea ce simţim, gândim, grăim sau facem, suntem şi vom rămâne români! Stă numai în puterea noastră să facem din aceasta un motiv de mândrie, de împlinire spirituală.
Să nu uităm ceea ce alţii, mai înainte de noi, au împlinit cu sacrificii şi cu vrednicie, cu credinţă în suflet şi cu dragoste neţărmurită, faţă de neam şi ţară. Să nu uităm cine suntem cu adevărat, să învăţăm să ne purtăm cu vrednicie numele de români, cinstind prin faptele noastre memoria înaintaşilor. Şi să nu uităm că vom lăsa, la rândul nostru, urmaşilor noştri, această ţară şi moştenirea de suflet a unui neam căruia trebuie să-i redăm locul de cinste pe care îl merită. Este datoria noastră să împlinim acest lucru!
Este Ziua Naţională a României şi ziua tuturor românilor. De aici şi de pretutindeni! Oriunde s-ar duce un român, el va purta în suflet, cu sine … România! O va duce cu el pretutindeni. În gânduri, în amintiri, în casa părintească, în tărâmul natal, în cuvânt, în cântece, credinţă, în familie, prieteni, locuri, lucruri şi …câte şi mai câte!
Se cuvine ca în această zi sfântă să ne amintim de cei ce nu mai sunt şi de faptele lor. Să-i pomenim în gândul şi în rugăciunile noastre.
Se cuvine să înălţăm din inimă un gând de rugăciune către Părintele Ceresc, mulţumindu-I pentru ocrotirea Sa şi rugându-L să ocrotească pământul nostru strămoşesc şi neamul românesc!
Şi să ne-ajute să rămânem întru toate pe drumul cel bun.
La mulţi ani, România!
La mulţi ani, români de pretutindeni! 
Dumnezeu să binecuvinteze România!

Un comentariu:

  1. Si eu iubesc tara noastra pentru toti oamenii ei frumosi!
    Sa ai o saptamana minunata!

    RăspundețiȘtergere