vineri, 6 ianuarie 2012

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“

În ziua de 6 ianuarie creştinii sărbătoresc Botezul Domnului sau Boboteaza, cum este cunoscut acest praznic în tradiţia românilor. Este prima mare sărbătoare creştină după Anul Nou. Ne amintim de momentul divin când Fiul lui Dumnezeu întrupat a venit la Sfântul Ioan Botezătorul şi a primit botezul în apele Iordanului. A fost un moment al descoperirii Dumnezeirii înaintea oamenilor.
În ziua când Hristos a intrat în apa Iordanului pentru a fi botezat de către sfântul Ioan – ultimul prooroc al Vechiului Testament, Duhul Sfânt L-a iluminat pentru a-L recunoaşte şi arăta mulţimilor, mărturisind:
Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“ (Ioan 1, 29)
Dumnezeu S-a revelat lumii ca Sfânta Treime în clipa în care Domnul Iisus a intrat în apele Iordanului. Când Sfântul Ioan a turnat apă pe creştetul Mântuitorului Hristos, cerurile s-au deschis iar Sfântul Duh S-a pogorât în chip de porumbel şi a stat deasupra Lui, iar glasul Tatălui a mărturisit tuturor:
Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!“ (Matei 3, 17)
Un moment înălţător, cutremurător, o teofanie prin care Dumnezeu Cel necuprins S-a descoperit pe Sine oamenilor. Cu acest moment avea să-şi înceapă Mântuitorul activitatea Sa dumnezeiască în mijlocul oamenilor. Intrând Domnul Iisus în apele râului Iordan, acestea s-au sfinţit şi, odată cu ele, întreaga natură!
În biserici se săvârşeşte slujba Aghiasmei Mari, o slujbă de sfinţire a apei, acest element vital al existenţei noastre pe acest pământ.
Astăzi firea apelor se schimbă
se spune în slujba Aghiasmei Mari. Apa, care se sfinţeşte astăzi în toate bisericile, primeşte:
harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului… izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…
Despre taina Sfântului Botez s-au spus multe. Şi se vor mai spune. Este „poarta” prin care intrăm în Biserică, în lumea Mântuitorului Hristos. Este prima noastră întâlnire cu energia divină a harului dumnezeiesc. O să spunem că nimeni nu-şi poate aminti ceva despre momentul unic al botezului. Pentru că eram prea mici ca să ne mai amintim ceva. Şi totuşi, el va rămâne acolo, la începutul vieţii noastre, ca o piatră de temelie pentru existenţa noastră ulterioară. Ca un început care ar trebuie să ne canalizeze întreaga fiinţă spre viaţa veşnică promisă de Mântuitorul.
Botezul nu e doar un simplu moment istoric în existenţa noastră. O simplă amintire. El este un angajament, un jurământ făcut înaintea lui Dumnezeu, că-L vom urma cu dragoste şi credinţă pe tot parcursul vieţii. Respectându-I poruncile, învăţăturile, sfaturile… dorinţa Sa de a ne avea pe toţi alături. 
Dar viaţa ne poartă pe drumurile sale atât de imprevizibile, iar de momentul „naşterii noastre întru Hristos” abia dacă ne mai aducem aminte. Iar de jurământul nostru faţă de Domnul, cu atât mai puţin. Din păcate. Pentru că ar trebui să nu uităm nicio clipă că a fi creştin nu însemnă doar a ne aminti din când în când, sau numai la anumite sărbători ori momente din viaţa noastră, că trebuie să ne raportăm la divinitate. Iar în restul timpului să ignorăm cu totul dimensiunea noastră spirituală. A fi creştin înseamnă să ne raportăm fiecare moment, fiecare cuvânt, gând sau faptă la momentul divin al botezului, când naşul rosteşte pentru noi:
“Da, mă unesc cu Hristos şi cred Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu!”
Sărbătoarea Botezului Domnului trebuie să fie pentru fiecare creştin nu doar amintirea acelui moment divin al întâlnirii Fiului lui Dumnezeu cu Înaintemergătorul Său, ci şi o reîntâlnire a noastră cu Acela căruia i-am fost făgăduiţi încă din primele noastre clipe. Iar viaţa noastră să fie o permanentă căutare a lui Hristos, în numele căruia am fost botezaţi.
Rememorăm evenimentul sfânt de acum aproape 2000 de ani, îl retrăim spiritual şi nu doar lângă Iordan, ci în toată lumea, pretutindeni unde creştinii Îl mărturisesc pe Hristos Domnul. Ne împărtăşim din binecuvântarea Sa. Noi înşine şi lumea întreagă în care trăim. Toate se sfinţesc prin harul Său, care le sfinţeşte pe toate. Îl invocăm în rugăciunile noastre şi Îl primim ca pe Cel ce este Apa cea vie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu