duminică, 22 ianuarie 2012

Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.

Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi…că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă.” Matei 9:12,13
E ziua Domnului. 22 ianuarie 2012, Duminica a XXXII după Rusalii (A lui Zaheu).
La Sfânta Liturghie de azi se citeşte:
Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 4, 9-15
Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.
Evanghelia după Luca 19, 1-10
Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
Cu mult înainte de începutul Postului Paştelui, Biserica ne face cunoscută apropierea acestuia şi ne invită la o perioadă de pregătire sufletească. Este o caracteristică specifică tradiţiei liturgice ortodoxe, ca fiecare sărbătoare sau perioadă importantă să fie anunţată şi pregătită. Pentru că viaţa noastră este atât de laicizată şi superficială din punct de vedere spiritual, trecerea bruscă de la traiul nostru obişnuit şi comod la o perioadă de străduinţe şi seriozitate, cum este Postul, este foarte dificilă. Duminicile de dinaintea începutului Postului mare ne invită să reflectăm la ceea ce urmează, la viaţa noastră, la rostul existenţei noastre în această lume. Fiecare duminică este o treaptă pe care suntem chemaţi să urcăm, amintindu-ne acele aspecte fundamentale ale vieţii spirituale de care avem atâta nevoie.
Evanghelia de azi ne aminteşte de întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu un om pe nume Zaheu, mai marele vameşilor din cetatea Ierihonului. Aflând ca vestitul Învăţător, despre care toată lumea vorbea cu admiraţie, trece şi prin oraşul său, Zaheu a dorit mult să-L vadă, să-L cunoască. Dar pentru că era mic de statură, s-a urcat într-un pom de pe marginea drumului pe unde urma să treacă Hristos. Şi nu doar L-a văzut, dar a avut şi bucuria nesperată de a-L primi în casa sa, căci Iisus i s-a adresat lui, alegându-l din acea mulţime de oameni tocmai pe el, cel atât de dispreţuit de concetăţenii săi pentru faptul că era în slujba ocupaţiei romane şi pentru că îşi strânsese o mare avere prin nedreptăţile pe care le făcuse ca vameş. La invitaţia de a-L primi pe Domnul în casa sa, la masa sa, Zaheu a răspuns cu bucurie. Şi tot cu bucurie s-a angajat solemn, în faţa tuturor, să îndrepte toate nedreptăţile pe care le făcuse până atunci:
„Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, am să-i întorc împătrit!” (Luca 19, 8)
Angajamentul său spontan şi entuziast este o convertire spirituală. Omul preocupat până atunci doar de sporirea averii sale, îl regăseşte pe Dumnezeu şi se angajează pe calea transformării spirituale. Convertirea sa l-a făcut să dorească nu doar începutul unei vieţi noi, ci şi corectarea greşelilor trecutului său.
Nu ne este de nici un folos dacă facem milostenie cu bani câstigaţi pe nedrept, uitându-i pe cei pe care i-am păgubit. Nu trebuie doar să spunem că regretăm cele făcute ci, trebuie şi să le îndreptăm cu fapte bune.
Iar dacă îndeplinim acestea, să fim siguri că şi nouă ne sunt adresate cuvintele spuse lui Zaheu:
„Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam! Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut." (Luca 19, 9-10).
O sentinţă plină de speranţă pentru fiecare dintre noi, ca unii ce săvârşim atâtea greşeli în viaţă.
Câţi dintre noi nu suntem la fel, câţi nu punem pe primul plan grijile materiale şi uităm să ne îngrijim de sufletul nostru? Câţi nu uităm de Dumnezu, transformând banul în idol, făcând din el scopul vieţii noastre!
Tema acestei duminici este deci dorinţa. Omul în viaţa sa urmează dorinţei. Psihologic se poate spune ca omul însuşi este dorinţă. O dorinţă puternică îl poate face pe om să înfrângă chiar şi cele mai grele piedici şi să realizeze lucruri incredibile. Însuşi Mântuitorul spunea despre dorinţă:
„Unde este comoara ta, acolo este şi inima ta” (Matei 6, 21)
Omul îşi pune inima sa alături de ceea ce îşi doreşte. Problema este dacă noi ne orientăm dorinţa spre lucrurile bune, spre scopurile înalte sau dacă ne îndreptăm doar spre „mistuire zadarnică” (J.P. Sartre). Zaheu şi-a ales tot ce era mai bun: şi-a dorit să-L cunoască pe Domnul, să se apropie de El. Şi a primit mai mult decât a sperat: L-a primit pe Fiul lui Dumnezeu chiar în casa sa, în viaţa sa. Acesta este şi mesajul duminicii: primul pas al vieţii creştine autentice este dorinţa! Redescoperirea naturii profunde a tuturor dorinţelor – dorinţa după Dumnezeu şi viaţa autentică în comuniune cu El şi cu ceilalţi semeni. Chiar dacă ne simţim prea scunzi, prea neînsemnaţi sufleteşte, asemenea lui Zaheu, dorinţa puternică poate birui orice limitări.
Biserica nu îi pedepseşte sau condamnă pe păcătoşi, ci păcatul săvârşit. Omul care alunecă în păcat nu trebuie alungat şi marginalizat, ci trebuie ajutat să renunţe la calea greşită şi să se apropie din nou de Dumnezeu.
Important este să conştientizăm ceea ce avem cel mai profund şi adevărat în noi: foamea şi setea după Absolut, după Dumnezeu. Singurul care ne umple existenţa şi ne dă un sens profund existenţei noastre. Pentru un singur pas pe care îl facem în căutarea acestui Absolut, Dumnezeu ne vine în întâmpinare cu mai mulţi paşi. El este primul care doreşte să intre şi să rămână în casa sufletului nostru, în viaţa noastră.
Ca pentru toate marile acte ale vieţii, şi pentru credinţă îţi trebuie mult curaj, determinare şi voinţă. Trebuie să trecem peste părerile false ale lumii, deoarece numai cei ce vor avea curajul să-l mărturisească pe Iisus în faţa oamenilor vor fi răsplătiţi.

2 comentarii: