De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu!

E ziua Domnului.  

Duminică, 11 septembrie 2011, a XIII-a după Rusalii (duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci).

La Sfânta Liturghie de azi se citeşte Evanghelia după Ioan 3, 1-17, care redă o întâlnire cu totul deosebită dintre Domnul Iisus Hristos şi Nicodim – un fariseu care avea să-I urmeze Mântuitorului şi să-I devină ucenic.

“Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.  Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?  Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.  Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?  Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?  Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?  Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.  Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,  ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3,1-17).

O întâlnire de taină. Fariseul Nicodim vine la Domnul la adăpostul nopţii. Era un fruntaş al iudeilor, deci un om de vază. Adică unul dintre aceia care nu Îl vedeau cu ochi buni pe Iisus. De ce se ferea Nicodim? Poate că nu dorea să fie văzut cu Acel Învăţător atât de iubit de mulţimile de oameni care Îl urmau peste tot. Poate că dorea să vorbească cu El în linişte, netulburat de îmbulzelile curioşilor din timpul zilei. Nicodim e cel care L-a căutat pe Domnul. A fost dorinţa lui fierbinte, voia să-L cunoască, să-I vorbească, să-I fie aproape. Îi auzise cuvintele, învăţăturile şi avea multe să-L întrebe. A venit la El în timpul nopţii. Noaptea – simbol al întunericului spiritual, al neştiinţei. Iisus – Lumina lumii… Calea, Adevărul şi Viaţa!

Spre deosebire de ceilalţi farisei, care cârcoteau pe faţă împotriva Domnului, urându-L cu patimă, Nicodim a venit la Domnul nu ca să-L ispitească, ci cu toata sinceritatea, cu intenţiile cele mai bune. Erau însă multe amănunte pe care el nu le înţelegea. Auzise mulţi oameni vorbind cum că Rabi Iisus ar fi… Mesia! Nu ştia ce să creadă: 

“ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. 

Cu alte cuvinte, voia să întrebe: “Cine eşti Tu, Doamne?”. Probabil că Îl vedea pe Domnul ca pe un învăţător înzestrat de Dumnezeu cu puteri miraculoase. Sau un profet. Dar dacă era mai mult de atât? Voia să ştie… Voia să se convingă. Iar Domnul ştia asta, văzuse asta în inima lui Nicodim. De aceea îi şi răspunde îndată, înainte ca Nicodim să termine de pus vreo întrebare: 

“De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. 

Pentru a putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să te naşti de sus, trebuie să te naşti din nou. Trebuie să re-naşti! Cuvinte greu de înţeles. Nicodim a rămas şi mai nedumerit decât venise. Era deja un om bătrân, cum să te mai naşti a doua oară? Să mai intri odată în pântecele mamei, cum poate să fie cu putinţă? Nu a înţeles sensul adânc al cuvintelor Domnului şi despre ce fel de naştere era vorba. La care Domnul a repetat, subliniind cele spuse: 

“De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu!”. 

Cuvintele cheie ale celor două fraze sunt “să vadă” şi “să intre”. Anume i-a vorbit lui Nicodim despre Împărăţia lui Dumnezeu. EL Însuşi era Împărăţia care venise în mijlocul oamenilor. Pentru că oamenii, decăzuţi prin păcat de la cunoaşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, pierduseră posibilitatea cunoaşterii şi intrării în această Împărăţie, Dumnezeu a ales să vină Împărăţia la ei! Aceasta a fost mântuirea pe care ne-a adus-o în dar Fiul lui Dumnezeu! Ceea ce era de neajuns, de nepătruns, de necunoscut, a făcut posibil Domnul Iisus în modul cel mai minunat cu putinţă. A adus Împărăţia cea cerească aici, în mijlocul oamenilor, chiar lângă noi. Pentru a o vedea şi mai ales pentru a intra într-însa nu trebuie decât un lucru: “naşterea din apă şi din Duh ”! O re-naştere spirituală. O intrare spirituală într-o altă dimensiune a existenţei, într-o altă lume, despre care Însuşi Domnul a spus: 

“Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!” (Ioan 18,36). 

De altfel, Apostolul Ioan repetă acest lucru de mai multe ori în Evanghelia sa, anume faptul că Iisus este venit de sus, Cuvântul cel veşnic, Logosul cel întrupat spre mântuirea noastră!

În timpul acestei convorbiri, Nicodim devine dintr-o dată ascultător, luând aminte la cele spuse de Domnul. Acesta a fost un pas foarte important pe drumul cunoaşterii. Să ştii să asculţi cuvântul Domnului este esenţial pentru paşii următori. A ascultat şi a învăţat un adevăr despre care nu ştia: că în lumea aceasta, pe lângă naşterea firească, trupească, mai este şi o naştere spirituală, mai presus de fire. O re-naştere spirituală fără de care nu se poate intra în Împărăţia cerurilor. Renaşterea prin Botez, prin care devenim fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu, fii ai Harului. Prin afundarea în apa botezului murim pentru lumea păcatului, pentru a renaşte la o viaţă nouă, în Duh şi Adevăr.

Nicodim L-a ascultat pe Domnul în tăcere, copleşit de greutatea adevărurilor descoperite. Mai mult, Mântuitorul i-a arătat şi cum se vor împlini toate acestea:

“după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,  ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.  

Înălţarea pe Cruce - a fost aceea prin care a venit mântuirea lumii, a întregii omeniri. Moise i-a scăpat pe evrei de şerpii veninoşi în pustiu, Iisus Hristos a salvat pe toţi oamenii de robia diavolului, a morţii, a păcatului. A restaurat firea omenească rău deteriorată prin căderea în păcat a protopărinţilor. A refăcut legătura dintre om şi Creatorul său. A redat viaţa veşnică celor creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Nicodim a înţeles imediat Cine este Acela în faţa căruia se afla. Avea să-I urmeze întru toate. Şi, mai ales, avea să-I fie alături tocmai în momentul culminant al operei Sale mântuitoare: Jertfa de pe Cruce. Alături de Iosif din Arimateea, s-a ocupat de înmormântarea Mântuitorului.

Pentru că a avut curajul să-I ia apărarea Mântuitorului în faţa Sinedriului, la judecata din Vinerea Mare, avea să sufere multe prigoniri din partea celor care L-au condamnat pe Domnul la moarte (Ioan 7,51). A rămas aproape de Domnul până la sfârşitul vieţii sale, încredinţat de adevărurile descoperite la acea întâlnire de taină. Dintr-un căutător al Adevărului, Nicodim a devenit un mărturisitor al lui Hristos!

Biserica îl cinsteşte pe acest Nicodim, ucenic al Domnului. Rămâne un exemplu de fariseu convertit la Hristos. Lui avea să-I urmeze şi un alt fariseu – Saul - cel pe care lumea avea să-l cunoască ca Apostolul Pavel.

Mesajul evanghelic este unul fără echivoc: Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută şi nici nu se dobândeşte fără o re-naştere spirituală din apă şi din Duh! Urmarea lui Hristos nu este o simplă adeziune intelectuală la o …idee sau teorie. Este moarte pentru lumea păcatului şi renaştere pentru veşnicia lui Dumnezeu. Nu există alternative “convenabile”. Decizia este numai a omului. Alegerea ne aparţine. Sursa