La Sfânta Liturghie de azi se citeşte Evanghelia după Luca 8, 41-56, despre învierea fiicei lui Iair. Iată cum relatează Evanghelia după Luca această minune:
„Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl rugă să intre în casa Lui, Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (Luca 8, 41-56).
Aşa cum Domnul nostru Iisus Hristos a înviat pe tânăra fiică a lui Iair, cum a înviat pe tânărul din Nain şi cum a înviat pe Lazăr, tot aşa va face El prin puterea Lui şi cu noi, la Învierea cea de apoi, când vom fi vii trupeşte şi sufleteşte, după cum El Însuşi ne-a spus. Dacă nu avem credinţa aceasta, înseamnă că nu avem suficientă credinţă! Dacă avem credinţa aceasta, vom fi fericiţi şi în această viaţă şi dincolo de moarte.
Fiecare dintre noi suntem în aşa fel creaţi încât uneori nu ne vine să credem că vom muri. Ştim că suntem muritori, dar nu ne vine uşor să acceptăm acest adevăr. De ce? Pentru că noi am fost creaţi de Dumnezeu pentru viaţă, pentru nemurire, pentru înviere! Nouă, oamenilor, ne-a spus Domnul Hristos, aşa cum i-a spus şi Martei:
„Eu sunt Învierea şi Viaţa, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi “(Ioan 11,25).
Dumnezeu nu ne lasă niciodată la greu, El este mereu alături de noi, chiar şi când ni se pare că nu mai e nimic de făcut! Mai ales atunci ne este alături, cerându-ne să îndrăznim şi să credem!
Citiţi mai multe aici – Hristos - Viaţa noastră cea veşnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu